“Safe House”, lansare DVD și Blu-Ray pe 5 iunie. Trailer

Începând din data de 5 iunie se lansează în variantă DVD și Blu-Ray Disc cel mai nou film al lui Denzel Washington, Safe House. Pelicula a fost regizată de către Daniel Espinosa, un nume relativ necunoscut în industria cinemaului.

Despre film în sine, l-am vizionat recent și consider că este mediocru. În lipsă de altceva mege, dar nu vă așteptați la ceva ieșit din comun, căci Safe House joacă după regulile nescrise ale filmelor de acțiune de mâna a doua. Adică împușcături la greu, alergătură la fel de multă și scenariu simplist – dacă facem abstracție de locul un pic mai neobișnuit în care are loc acțiunea: Africa de Sud.

Deci, Safe House nu este genul de film de acțiune pe care să ți-l amintești peste ani, dar nici cel care-ți vine prima oară în minte atunci când te referi la filme de 2 lei cu actori mari. Sunt altele mult mai slabe, gen Righteous Kill, cărora le revine această onoare nedorită. Merită urmărit fie și numai pentru a-l vedea pe Denzel într-un nou rol de mahăr.

Discutie. De ce nu a luat Tom Cruise niciodată Oscarul?

Stau și mă întreb câteodată de ce un actor foarte mare ca Tom Cruise nu a luat niciun premiu Oscar, deși a fost nominalizat de 3 ori, pentru Born on the 4th of July, Magnolia și Jerry Maguire. Am revăzut astăzi Jerry Maguire și chiar m-am mirat cum de Tom Cruise n-a plecat niciodată cu statueta de aur acasă, pentru că el și Cuba Gooding Jr au făcut dintr-un film destul de previzibil à la Cameron Crowe ceva realmente special.

Cum de naiba Tom Cruise n-a câștigat niciodată Oscarul pentru cel mai bun actor nu știu! Să zicem că în 1990, la nominalizarea primită pentru rolul din Born on the 4th of July, a fost devansat la mustață de un fenomenal Daniel Day-Lewis (My Left Foot). Dar în 1999, pentru cum și-a interpretat rolul din Magnolia, eu zic că trebuia să fi câștigat. Michael Caine a fost și el bun în The Cider House Rules, dar personal i-aș fi dat statueta lui Cruise în acel an. Mai rămâne rolul din Jerry Maguire, pentru care din nou a rămas pe dinafară. În acel an, Oscarul a mers la Geoffrey Rush (Shine).

Eu cred că a fost vorba și de ghinion. Cel mai bun rol al său s-a suprapus cu cel mai bun rol al lui Daniel Day-Lewis, iar premiul cel mare a mers la cel din urmă. Iar în Jerry Maguire, din nefericire pentru Tom, a venit Cuba Gooding Jr și a luat tot caimacul. Ghinion. Mai rămâne rolul din Magnolia, unde cred că Academia s-a cam pripit (asta ca să nu zic c-a dat de-a dreptul cu bâta-n baltă).

Așa se face că Tom Cruise a fost prezent de trei ori a fost la premiile Oscar în calitate de nominalizat și de tot atâtea ori s-a întors acasă cu mâna goală. Nah, ce să-i faci, asta-i viața. Shit happens, pe americănește.

Lăsând răutățile la o parte, sper ca Tom Cruise să ia până la urmă statueta. E un mare actor cu nu multe, ci foarte multe filme bune la activ. Vorbim totuși de unul dintre cei trei actori ale căror șapte filme consecutive au trecut bariera de 100 de milioane de dolari încasări (ceilalți doi sunt Tom Hanks și Will Smith, cu opt chiar). Tom Cruise e de asemenea singurul actor care de-a lungul carierei a lucrat cu toți cei patru “grei” ai cinematografiei: Oliver Stone, Stanley Kubrick, Steven Spielberg și Martin Scorsese. Nu-i de colea nici asta.

_______________________________________________________________

Premiile sunt minunate. Eu am fost nominalizat în multe ocazii și am câștigat multe premii la viața mea. Dar scopul meu nu este ăsta, să câștig premii. Daca se întâmplă, va fi extraordinar, iar dacă nu, la fel.

Tom Cruise, vorbind despre cât de importante sunt premiile în viața sa de actor.

Cele mai interesante 5 postere de filme din anii 2000

Vă prezint mai jos 5 din posterele filmelor anilor 2000 care mi-au plăcut foarte mult. Ordinea este aleatorie.

#1. Lord of War

#2. Perfume, The Story of a Murderer

#3. Hard Candy

#4. Thank You For Smoking

#5. The Memory Thief

După Dealuri, premiat de două ori la Cannes

Pelicula regizorului român Cristian Mungiu, După Dealuri, premiată de două ori la Cannes. O dată pentru scenariul (Mungiu) și încă o dată pentru cea mai bună prestație feminină (Cosmina Stratan și Cristina Flutur). Prestigiosul festival de film din Franța și-a închis porțile celei de-a 65-a ediții ieri, 27 mai. Gazda galei a fost nimeni alta decât Bérénice Bejo, actrița nominalizată la Oscar pentru rolul din Artistul.

 

Previziunea mi s-a adeverit

Nu vreau să mă laud, dar am cam nimerit-o cu Eurovisionul anul acesta. Am spus că Suedia va câștiga și că Mandinga noastră va termina pe locurile 10-14. A încheiat pe 13. Cam acolo îi era locul, pentru că de votat, ne-au votat țările în care mai avem încă o comunitate destul de mare de români. Moldova, evident (12 pct.), Irlanda, Israel, Spania și Italia.

Bute, într-un moment de cumpănă. A pierdut titlul mondial după ce a fost făcut KO de Froch

Astăzi dimineață, la ora 02:30, m-am enervat teribil la partida de box al lui Bute, de la Nottingham, cu Froch. Mă așteptam ca românul să-și facă jocul și să-l țină la distanță pe englezul ăsta colțos, dar a fost taman invers. Din păcate, Lucian n-a fost în stare să-i țină piept englezului și a fost făcut KO în repriza a 5-a. Îmi pare rău să o spun, dar românul a plătit tribut lipsei de experiență în asemenea meciuri de care pe care. A fost mult prea static și a făcut gafa de a sta la bătaie cu un boxer cunoscut pentru stilul său agresiv în lupta corp la corp.

Impresia mea personală a fost că Bute a intrat de la început cu tactica greșită în ring. Mi s-a părut că ceva nu era în ordine cu el. A fost nesigur, poate și fiindcă a așteptat prea mult, până la 32 de ani, să lupte cu un adversar de top. S-a văzut că nu este un boxer obișnuit să încaseze lovituri repetate de la adversarii săi și asta l-a costat în final.

Carl Froch a lovit puternic și des, iar, din păcate, românul nostru nu a reușit să contracareze pumnii grei veniți de la adversarul său, pe care i-a recepționat în plin. În mod firesc, Bute a capitulat în repriza a 5-a. Froch l-a făcut KO cu o serie incredibilă de lovituri la cap.

Este prima înfrângere a lui Bute din cariera sa de boxer profesionist (30-0-1). Ea vine însă într-un moment cum nu se putea mai prost. Lucian a pierdut titlul mondial IBF la supermijlocie. El are șasa să-l recupereze tot în fața lui Froch, la Montréal – asta dacă va decide să riște o revanșă. De ce zic să riște? Pentru că o a doua înfrângere la rând cu Froch, ar însemna în mare măsură finalul carierei pentru Lucian.

Finala Eurovision, azi la 22:00 pe TVR1

Finala concursului Eurovision va avea loc astăzi, 26 mai. O puteți vedea integral pe TVR1 și TVR HD la ora 22. România va fi reprezentată de Mandinga, cu piesa Zaleilah, și va intra în concurs de pe poziția a 14-a.

Personal, nu le dau mari șanse celor de la Mandinga. Cred că piesa e proastă și că nu spune, de fapt, nimic. Nare nici mesaj, nici un ritm pe care să-l fredonezi în gând după ce piesa s-a terminat. O melodie banală, care probabil nu va termina chiar pe ultimul loc, dar nici în primele zece nu va fi.

În schimb, îmi place destul de mult melodia Suediei. Are un tempou pe care-l reții ușor, este ritmată, iar tipa care o cântă are o voce bună, puternică. În plus, mai face și câteva mișcări destul de mișto pe scenă.

Faceți și voi diferența dintre cele două. Eu zic că a lor e clar mai bună, din toate punctele de vedere: mesaj, ritm, voce, show etc. Predicția mea e că Suedia va câștiga Eurovision-ul și că România va termina pe locurile 10-14. Veniți și voi cu alte predicții.

Remake “Cei Șapte Magnifici”. Află ce super actor ar putea juca în film

Incredibil. Tocmai mi-a ajuns pe la ureche, via tweeter, că MGM vrea să realizeze un remake pentru clasicul western din anii 60, Cei Șapte Magnifici. Și ghiciți ce actor se pare că va juca în el? Tom Cruise. Nu vă împacientați încă, deocamdată totul este la nivel de proiect și nimic nu este semnat.

Și totuși, ar fi interesant să-l vedem pe Tom Cruise la primul western din carieră după Far and Away (1992) – care n-a fost tocmai un western 100%, ci mai mult o corcitură de genuri. Carismă are din plin, iar talent la fel. Ca să n-o mai lungim fără rost, pare alegerea perfect pentru un film așa de cool cum probabil va fi Cei Șapte Magnifici.

Nebunie curată! “The Avengers” trece de 1 miliard $ la nici o lună de la lansare

The Avengers continuă să spargă norma în Box Office. Momentan, noua creație Marvel se află pe locul 4 all-time al încasărilor, imediat după partea a doua din ultimul film Harry Potter. În listă continuă să conducă detașat Avatar, cu 2.7 miliarde de dolari încasări totale. Nu-i problemă însă, The Avengers are timp să-l detroneze. Deocamdată, a depășit alte recorduri. Este filmul Disney cu cele mai mari încasări din istorie, peste Pirates of the Caribbean II și Toy Story III, și singurul film Marvel care a reușit să depășească bariera de 1 miliard de dolari.

De ce prinde așa bine la public The Avengers? Motivul e simplu. Cine nu ar vrea să vadă un film de acțiune cu cei mai șmecheri supereroi puși laolaltă. E formula câștigătoare la puterea a cincea. Cuvântul mișto atinge un alt nivel cu acest film semnat Joss Wheldon (creatorul seriei Firefly), așa că până la urmă se justifică succesul de care are parte.

Am mai spus și cu alte ocazii pe blog, oamenii merg la cinema ca să se distreze, nu să descopere America. Cu cât un film realizează mai repede asta, cu atât va avea parte de o mai mare popularitate și, evident, de un mai mare succes financiar. Poate că Avatar sau The Avengers n-or fi tocmai cele mai profunde pelicule create vreodată și cu atât mai puțin cele mai inteligente, dar când vine vorba despre distracție, cu greu poți găsi altele mai bune.

“Collateral”, mai mult decât ce se vede la suprafață. Un film de mare clasă

Mă uit extrem de des la filme, dar foarte rar se întâmplă să văd un film complet, căruia nu-i lipsește nimic pentru a fi întreg. Un film în care mișcările camerei și unghiurile din care se filmează, atmosfera, suspansul, jocul perfect de-a șoarecele și pisica, dintre actori ori scenele brutale să se îmbine atât de bine.

Collateral, produsul lui Michael Mann, are o identitate proprie. Îți oferă o senzație de realism atunci când îl privești, asta și datorită poveștii plasată în mare parte într-un cadru în care toți ne-am găsit la un moment dat: bancheta din spate a unui taxi. Deși filmul nu vine cu ceva nemaivăzut, ci merge cumințel pe linia lui bine trasată, Collateral dovedește că, atunci când fiecare dintre persoanele implicate în procesul de producție – de la cameramani la actori și producători – își face treaba ca la carte cum se spune, nu poate să iasă decât un film de referință.

Ce mi-a plăcut în mod special la acest film este acea senzație de calmul de dinaintea furtunii extrem de rar captată în filme, dar pe care Collateral reușește să ți-o imprime încă din primele cadre. În debutul filmului, ni se prezintă o felie din ce-ar însemna viața de taximetrist. Rutină, rutină și iar rutină. Singurul lucru care se schimbă este nivelul benzinei din rezervor și persoana care stă pe bancheta din spate a taxi-ului – în sensul că, din când în când, se întâmplă să fie o tipă super-sexy ca Jada Pinkett Smith. În rest, same shit, different day. Dacă nu era secvența cu numărul de telefon, care se va dovedi importantă în final, puteai să zici că, în afara unui scurt schimb de replici pasager-șofer și a unui pariu – până și el legat de meseria de taximetrist, nu se schimbă mai nimic în primele minute din film.

Situația se schimbă însă când în taxi intră Vincent (și când te gândești că era cât p-aci să ia altă mașinp, kudos lui Mann că ne aduce aminte cât de potrivnic îți poate fi hazardul în viață). De aici încolo letargia și rutina se transformă treptat în haos, disperare, violență. Fac o paranteză aici și spun că, habar n-am cine a fost cu ideea părului cărunt, dar 100% Tom Cruise nu a arătat niciodată mai a hit-man ca în acest film. Ca să fac o glumă, cred că s-a speriat puțin și el, când s-a uitat în oglindă. Revenind la ce spuneam, Vincent (Tom Cruise) îi dă lui Max 600 de dolari pentru a-l duce în șase locații din Los Angeles. Cum ar veni, să închirieze taxi-ul pentru câteva ore. Cică avea de încheiat niște afaceri. Da, sigur. Le încheia cu câte două gloanțe în stern și unul în frunte.

Problemele apar când Max își dă seama că Vincent este de fapt un asasin plătit să-i omoare pe toți oamenii cheie dintr-un important caz legat de droguri și că a apelat la serviciile lui tocmai pentru a-l duce la locația celor șase indivizi pe care trebuie să-I lichideze cum s-ar zice. Mai multe nu vă dezvălui, pentru că nu vreau să mă-njurați că vă stric plăcerea de a descoperi singuri ce se întâmplă în acest fenomenal film. Mă abțin la a zice că, din punctul în care Max își dă seama care sunt adevăratele intenții ale lui Vincent, începe un adevărat joc psihologic, între cei doi. Dacă vreți, un duel  care va da naștere unor scene de acțiune care-ți dau fiori pe șira spinării. Mai ales că și poliția se află pe urma celor doi.