Despre Taifasul Cinefililor

Mă numesc Robert Sandu, am 23 de ani și sunt student la Jurnalism, Universitatea din București. Acest blog își propune să discute despre cinematografie, așa cum o văd și o interpretez eu, ca iubitor de filme. Tot ce veți citi aici, dacă veți avea curiozitatea să intrați pe blog, va fi 100% creația mea personală; acolo unde citez alte surse, precum site-uri românești/din străinătate sau opinia anumitor critici de film, voi avea grijă să subliniez clar asta.

Veți găsi aici, pe Taifasul Cinefililor, review-uri, recomandări, topuri sau alte opinii persoane vis-à-vis de creațiile cinematografice. Nu veți găsi însă informații despre subiecte precum: programele cinematografelor, prețurile biletelor la un film sau ce producții rulează în nu știu care săptămână pe la Holywood Multiplex și Cinema City Cotroceni. Mă interesează filmele, atât. De asemenea, nu vă așteptați ca filmele pe care le discut aici  să se limiteze la un singur gen. Blogul nu va avea niciun fel de limitări în materie de filme artistice ori seriale. Nu simt că ar trebui să scriu numai despre acele pelicule care se autointitulează “filme de artă”, deși nici nu le voi evita.

Cred că o persoană vizionează un film din motive diverse. De la simpla distracție, până la dorința de a se cultiva într-un domeniu atât de vast precum este cinematografia. Voi judeca un film pentru cât de bine reușește să îndeplinească scopul pe care consider că și l-a propus. Cu alte cuvinte, încerc întotdeauna să mă gândesc dacă publicul căruia îi este adresat un film va aprecia sau nu acel film. Nu critic niciodată o peliculă fără să o fi văzut integral  în prealabil și fără să aduc argumente. Același lucru e valabil și în cazul filmelor pe care le laud.

Review-urile postate pe Taifasul Cinefililor vor avea două sisteme de notare. Primul va fi calitativ și va consta într-o notă de la 1 la 10, în care nota 10 definește un film extraordinar, iar nota 1 un film de-a dreptul dezastruos. Al doilea tip de notare va consta într-o succesiune de cinci imagini (foto), în care, pe rând, omulețul e absent din fața televizorului (carevasăzică atât de plictisitor a fost filmul încât n-a mai rezistat să se uite la el), adoarme de plictiseală, se uită atent, aplaudă temperat și, în fine, se ridică de pe scaun, aplaudând frenetic.

Cele cinci imagini nu vor puncta neapărat calitatea, cât, mai ales, modul în care pelicula îți menține viu interesul. De exemplu, un film precum, să zicem, Hellboy II: The Golden Army, ar lua un 7-8 pentru calitate și aplauze frenetice pentru faptul că este foarte entertaining. Puteți privi primul rating drept reprezentativ pentru calitatea artistică a filmului, iar al doilea ca o estimare asupra a cât de mult vă veți distra văzând acel film.