“The Girl Next Door” (2004): inca o comedie cu adolescenti vulgara si imorala

Titlu: The Girl Next Door (Fata din Vecini) 

An: 2004

Rating: 3/10 (Rotten Tomatoes: 55%, IMDb.com: 6.8/10, cinemagia.ro: 7.7/10)

Gen: Comedie/ Dramă/ Romantic

Regia: Luke Greenfield, Cu: Emile Hirsch, Elisha Cuthbert, Timothy Olyphant, James Remar, Chris Marquette, Paul Dano

Durată: 108 de minute

Risky Business, deși cinic sau lasciv, a avut stil, farmec și, cel mai important, inimă. Pe când The Girl Next Door e doar obscen, strident și gol în interior.

Richard Roeper

Ce face o comedie cu adolescenți bună. Capcane

În lumea filmelor cu adolescenți nu contează atât subiectul filmului cât modul în care îl abordezi, stilul peliculei dacă vreți. Căci, până Upgrade To Prola urmă, toate filmele cu puștani se reduc la aceleași lucruri – fete, sex și toate celelalte probleme care vin odată cu pubertatea. Diferența dintre un film cu adolescenți excelent și unul prost depinde în mare măsură de modul în care regizorul (eventual, chiar și producătorul) alege să trateze problemele cu care se confruntă tinerii. De obicei sunt două opțiuni, fie le privește dintr-un unghi comic și amuzant, într-o manieră care stârnește răsul privitorilor, indiferent de natura delicată a situațiilor descrise în film, fie alunecă spre panta întunecată și indezirabilă a vulgarităților, insultelor și a comportamentelor deviante din punct de vedere moral.

Un film cu adolescenți nu înseamnă să pui nuditate cât cuprinde pe ecran și cât mai mulți de “fuck”  în scenariu. În final, este vorba despre a transmite un mesaj și a trata cu seninătate niște aspecte din viața tinerilor mai degrabă triste decât dătătoare de zâmbete. Din păcate însă, exact asta n-a băgat la cap The Girl Next Door. Pelicula lui Greenfield reușește cu brio să ne amintească un fapt deja dovedit – sunt extrem de puține filme cu și despre adolescenți care se pot lăuda cu ceva mai mult decât țâțe goale, sex și referințe la filme porno (Risky Business și Mean Girls îmi vin în minte). Iar filmul de față nu face excepție.

Scenariu. Secvențe narative

În mod curios, scenariul pornește de la o premisă frumușică și promițătoare. Ce faci dacă afli că fata de care te-ai îndrăgostit este actriță porno? Trebuie să recunosc că este o întrebare bună. Totuși, dincolo de această postură inedită în care s-ar putea afla un adolescent, sunt puține lucruri de aplaudat la The Girl Next Door. Îmi este mult mai ușor să vă spun pe șleau unde a dat-o în bară cel mai rău filmul – scenariul mi s-a părut de-a dreptul jenant, iar direcția spre care s-a îndreptat pas cu pas pelicula, mizerabilă și cu totul imorală.

Emile Hirsch este Matthew Kidman, un puști inteligent, aflat în anul de absolvire la liceul Westport înpreună cu cei mai buni tovarăși ai săi, Eli (Chris Marquette) și Klitz (o aluzie sexuală de doi bani la clitoris), interpretat de Paul Dano. Cei sunt nedespărțiți – asta și pentru că sunt în mare măsură la fel; se aliniază perfect la stereotipul tocilarului care rupe cărțile, nu se distrează niciodată și e întotdeauna mereu privit cu silă de ceilalți elevi din liceu. Ca în orice film, avem o intrigă care promite să dea toate lucrurile peste cap. Lângă casa lui Matthew se mută o tipă “bună de tot”, Danielle (Elisha Cuthbert), iar tânărului nu-i ia mai mult de zece secunde să se-ndrăgostească de ea, în genul de scenă pentru care a fost inventată noțiunea de “dragoste la prima vedere” (foto jos).

Pe măsură ce ne apropiem de jumătatea peliculei, Matt și Danielle devin din ce în ce mai uniți. Ajung să facă o baie împreună în piscina unui localnic (care, culmea, se întâmplă să fie directorul liceului unde învață adolescentul), pentru ca în final să se sărute cu foc la o petrecere. Să vă spun și că, între timp, cei doi amici ai lui Matthew, Eli și Klitz, au făcut și ei cunoștiință cu atrăgătoarea blondă în scena-emblemă a filmului (foto jos).

Până aici, treacă meargă. Să zicem că The Girl Next Door s-a descurcat OK. Nu grozav, dar OK. Lucrurile se schimbă însă când Matt află că fata visurilor lui este, de fapt, o cunoscută actriță porno. Odată ce secretul murdar iese la iveală, relația dintre cei doi începe în mod inevitabil să se destrame. Și iată că ce promitea să fie o poveste de iubire devine un soi de o farsă jucată de un adolescent naiv și o fată care nu este nici pe departe atât de inocentă precum părea inițial.

Din acest moment, filmul începe s-o ia iremediabil la vale. Se prefigurează direcția în care se îndreaptă regizorul Luke Greenfield cu această peliculă și trebuie să vă spun că nu este deloc una prea fericită.

Spre a doua jumătate a filmului, facem cunoștiință cu un nou personaj, Kelly, interpretat foarte bine de către unul dintre actorii pricepuți ai Hollywood-ului, Timothy Olyphant (probabil îl știți din thrillerul Hitman sau din serialele excelente Deadwood și  Justified). Tipul ăsta este, cine credeți?, impresarul lui Danielle și a venit să-și ducă vedeta la  Convenția Filmelor pentru Adulți din Las Vegas. Logic, Matthew și Compania sosesc și ei în Vegas, pentru a încerca s-o convingă pe Danielle să renunțe la viața de actriță porno. Tentativa puștiului nu-i cade însă deloc bine lui Kelly, care încasează bani grei de pe urma producțiilor în care joacă fata, așa că impresarul decide să se răzbune și fură cei 30.000 de dolari pe care Matthew îi strânsese pentru a aduce un copil-geniu din Cambodgia.

Pentru a-l ajuta să recupereze suma asta, Danielle le sună imediat pe cele două colege de platou, April și Ferrari, pentru a-i ajuta pe Matt, Eli și Klitz (ultimul s-a lăsat cu greu convins) să filmeze un film porno la balul de absolvire. Partenerul lui Matt în această afacere e Hugho Posh (James Remar), un tip bronzat și destul de simpatic pentru un producător de filme xxx. Rămâne de văzut cum vor decurge lucrurile pentru Matthew și Danielle.

Personaje. Regie. Mesaj

Sincer, singurul lucru care mi-a plăcut legat de personajele din The Girl Next Door a fost actorii care le-au interpretat. Și aici mă refer în principal la Elisha Cuthbert, Emille Hirsch și Tim Olyphant. Cred că cei trei au fost alegeri perfecte pentru rolurile lui Danielle, Matthew și Kelly, nu că ceilalți actori au jucat prost, doar că aceștia s-au remarcat în mod special. Dacă aș fi să pun degetul pe două aspecte care mi s-au părut forte la această peliculă, acestea ar fi fără dubiu frumusețea și senzualitatea Elishei și talentul actoricesc al lui Olyphant. Cuthbert face deliciul publicului prin formele ei (deși măsoară doar 1.55m înălțime), iar Timothy prin carisma foarte specială cu care reușește să-și înzestreze personajele.

Dincolo de aceste observații – unele care complimentează mai mult actorii și doar foarte puțin pelicula în sine – personajele mi s-au părut greșit conturate de către un regizor cel mult mediocru, în persoana lui Luke Greenfield. Să aruncăm o privire la Danielle, una dintre figurile cheie, care este prezentată în film ca o fată perfectă, “a dream-girl” cum ar zice puștii americani. Cu alte cuvinte, fata asta place prea mult, nepermis de mult, dacă ținem cont de faptul că până la urmă ea este o actriță porno și că, oricum prezinți lucrurile, at the end of the day, a juca în filme xxx este orice, numai un lucru demn de apreciat nu. Se cuvenea o mai mare atenție în calibrarea acestui personaj, pentru a fi sigur că mesajul transmis publicului este cel potrivit. Pentru că este inacceptabil ca un film să pună pe un piedestal un star porno și să spună sus și tare: uitați-vă la ea, nu-i așa că-i prea bună ca să fie adevărată?

Poate că sunt eu mai înapoiat, mai în urmă cu tendințele societății de astăzi, însă chiar nu găsesc nimic frumos la o fată care o arde încă de la 15-16 ani în filme xxx cu tipi de 30-40 de ani sau mai bine. Pentru mine, imaginea asta nu face decât să demonstreze cât de mult a decăzut lumea în care trăim – mai ales când vine vorba despre cultura adolescentină americană (vezi și American Beauty). The Girl Next Door insistă pe latura pornografică de parcă ar fi ceva dezirabil, un fel de bonus dacă vreți. Vis-a-vis de acest aspect, a se urmări replicile pe care le are în film Eli, un individ care pare să trăiască cu convingerea că a avea o iubită care este starletă porno în timpul liber este ca și cum ți-ar pune dumnezeu mâna în cap.

De fapt, ca să sar direct la subiect și să nu o mai lungesc aiurea, vă zic pe șleau că The Girl Next Door nu vorbește nicio clipă despre dragoste sau iubire, ci despre sex, iar Danielle nu este de fapt o persoană, ci un obiect sexual pe două picioare. Nu trebuie s-o iubești, ci doar s-o fuți. Să-mi fie cu iertare, dar acesta este mesajul pe care-l transmite The Girl Next Door, unul adresat adolescenților incapabili să înțeleagă complexitatea relațiilor interumane.

Despre Matthew nu o să vă spun prea multe, fiindcă este un personaj al dracului de amețit – și la propriu, și la figurat. Dovadă că, la un moment dat, se lasă convins de prietenul lui să acționeze într-un mod față care s-a arătat dezgustat cu doar câteva momente înainte. Acțiunile sale sunt aproape mereu haotice, negândite. Ce pot să spun despre puștiul Kidman e că pare de multe ori căzut din pom, iar modul în care se lasă influențat peste măsură de alții îl fac un individ ușor de manipulat. Danielle pare să profite cel mai bine de pe urma acestui lucru, căci, vă jur, în câteva ocazii am rămas cu senzația că fata se distrează copios pe seama lui. Vorba unei celebre reclame Sprite: fetele își dau seama imediat că ești prea disperat.

Cel de-al doilea personaj pe care voi insista puțin mai mult este impresarul lui Danielle, Kelly. Conform scenariului, tipul ăsta are nu mai puțin de 36 de ani în film (după IMDb.com). Un lucru destul de ciudat, pentru că bărbatul spune în film că în trecut a fost și el cu Danielle. Opaaa… stai oleacă nenică! Tu aveai peste 30 de ani și umblai cu una de 15-16? Carevasăzică, așa stau lucrurile! Antitalentul ăsta de regizor a adunat toți perverșii laolaltă și mi i-a servit în porție de teen-comedy?

Personajele pe care regizorul ne încurajează să le apreciem, să ținem la ele și să ne amuzăm la glumele lor sunt până la urmă niște indivizi de cea mai joasă speță. Kelly ăsta, oricât de bine a fost interpretat de Olyphant, trebuia să fie de mult la răcoare pentru corupere de minori. Cât despre Danielle, Greenfield nici măcar nu se sinchisește să ne dea explicații cu privire la ce a determinat-o pe fată să joace în filme xxx de la o vârstă atât de fragedă. Poate regizorul simte că o astfel de activitate nu trebuie justificată, că ce face copila asta este ceva normal, perfect acceptabil în contextul tinerimii de azi. De altfel, într-una din scene, Danielle este văzută purtând, intenționat sau nu, una dintre accesoriile preferate de actrițele porno și de curve în genaral: așa-numita lenjerie de corp fishnet lingerie (foto). De unde și impresia că referințele porno devin un scop în sine pentru The Girl Next Door, de multe ori aceastea fiind cu totul și cu totul gratuite.

Despre celelalte două personaje principale ale peliculei, Eli și Klitz, nu ar fi prea multe de comentat. Cei doi sunt arhetipuri, primul este adolescentul disperat după pornache al societății de azi (de remarcat de câte ori zice “bang” sau “fuck”), iar celălalt reprezintă tipul tocilarului suprem, cu precizarea că până la urmă regizorul reușește să-l transforme și pe el într-un pervers, adică îl face să intre în rând cu lumea dacă vreți. Hugo Posh este ultima figură interesantă din The Girl Next Door. Jucat fiind de James Remar (tatăl lui Dexter din serialul omonim), Posh este regele filmelor porno. Normal, ca un reprezentant de elită al breslei pe care Greenfield ne-o ridică în slăvi pe parcursul producției, Hugo apare ca un individ virtuos. Bun la suflet, indulgent, darnic, glumeț – asta ca să nu mai pun la socoteală bronzul perfect pe care-l etalează.

Mă întreb, oare chiar așa arată în realitate mahării care-și făuresc imperii pe spatele fetelor din filmele pentru adulți? Mă-ndoiesc.

Gânduri finale. Critică. Opinii

Din punctul meu de vedere, în cazul unui film teen-sex-comedy, cel mai mult contează com jonglezi cu semnificațiile pe care vrei să le cuprindă pelicula. Nu am nicio problemă cu faptul că The Girl Next Door ne vorbește despre o actriță porno, atât timp cât filmul vine cu o abordare corespunzătoare. Nu pretind de la un film pentru adolescenți să aibă neapărat stil, sunt conștient că a avea clasă nu stă la îndemâna oricărei producții. Nu pretind nici măcar inteligență – cu toate că, sincer, nu cred că cer prea mult de la o producție dacă mă aștept să fie cât de cât coerentă.

Am însă un singur standard, unul care vreau cu orice preț să rămână neatins. Pretind de la un film cu adolescenți să aibă un grad minim de decență – dacă nu pentru pura valoare intrinsecă a materialului, atunci în semn de respect pentru publicul căruia i te adresezi. Altfel spus, dacă nu vrei să realizezi un film bun pentru genuina plăcere de a face cinematografie,  fă-o atunci pentru a învăța ceva pe cineva.

Am mai spus-o și cu alte ocazii, poate sunt eu prea naiv și poate filmele tinerești de azi merg pe tactica tabloidelor. Dă-le adolescenților ce vor și nu-ți bate capul încercând să schimbi mentalități. Dă-le sex, țâțe, porno! Dă-le asta și ai grijă să le dai destul. Restul este ideologie, nu contează. Aș bea câteva pahare de vin ca să-mi fac curaj și le-aș spune câteva chestii celor care promovează o astfel de concepție. Dacă puștanilor le place ceva, iar acel ceva nu este bine pentru ei, educă-i! Învață-i că ceea ce ei iubesc acum este demn de dispreț și arată-le ce este bine. Fă un film cu adolescenți care urmărește ceva mai mult decât cele trei substantive enumerate mai sus. Poate la început tinerii te vor înjura, însă este un risc pe care merită să-l accepți.

Roger Ebert despre The Girl Next Door. Comparația cu Risky Business

Criticul Roger Ebert a scris despre The Girl Next Door, film pe care l-a notat cu o stea și jumătate din patru stele, că are un orizont moral foarte limitat, o afirmație cum nu se poate mai adevărată și, totodată, una pe care o susțin pe deplin. Ebert spune și că poți duce cu succes la capăt un film care are un subiect delicat, precum relația dintre un adolescent și o fată nu tocmai inocentă – cu contiția să știi ce anume faci și, mai important, cum să o faci (două priceperi care s-au dovedit a fi complet străine producătorilor The Girl Next Door).

Este o foarte mare diferență între un film care operează cu chestiuni sensibile, încercând constant să se detașeze de seriozitatea acestora și să le prezinte într-o manieră comico-satirică și un film care doar manevrează evenimentele pentru a duce producția într-o zonă total nepotrivită din toate punctele de vedere.

Personal, comparația cu Risky Business mi se pare de-a dreptul insultătoare, pentru că diferențele de stil dintre cele două pelicule sunt destul de consistente. În Risky Business, Lana (Rebecca De Mornay) era într-adevăr o prostituată. Însă nu o vedem nicio clipă bătând trotuarul la produs. Regizorul Paul Brickman își desprinde personajul feminin de lumea prostituției, plasându-l într-un cadru propice pentru o astfel de producție, în viața unui adolescent (Tom Cruise) unde, dintr-odată, lucrurile nu mai par atât de repulsive.

Elementele care fac referire la “meseria” Lanei sunt surse de comic și generează un umor fin. Precum Guido (Joe Pantoliano), impresarul fetei. În plus, nu ne este amintit la fiecare pas că fata este o prostituată, de parcă regizorul se teme că am putea să uităm acest lucru. Lana nu este femeia-perfectă, pentru că este departe de a fi așa ceva. Este însă un personaj complex, de care chiar reușești să te atașezi.

The Girl Next Door încearcă marea cu degetul și procedează tocmai invers. Pot să mă descurc cu o fată care este actriță porno, atât timp cât filmul nu se poartă de parcă asta ar fi o mare calitate. Pot să accept un subiect delicat, gestionat cu atenție, și un personaj controversat, atât timp cât nu este idealizat (ca în cazul peliculei de față).

Nu vreau însă să aud într-un peliculă cu adolescenți care ar trebui să fie despre iubire, cuvinte obscene la fiecare minut sau să văd scene în care niște puști de liceu merg la o convenție  unde oamenii par că fac sex în public, pentru a pipăi sânii siliconați ai actrițelor porno. Nu vreau să văd mahări din industria xxx care aproape că par amabili și simpatici.

Există tendința asta astăzi cum că filmele pentru adolescenți trebuie să aibă 3 ținte, devenite adevărate clișee ale acestor tip de filme:

1. Mai mulți eroi ai peliculei trebuie musai să fie disperați după sex. În cazul fetelor, nimfomanele sunt la mare preț.

2. Limbajul trebuie să fie cât mai vulgar cu putință. Sunt preferabile cuvinte ca “fuck”, “bang”, “pussy”, “blow job” ș.a.m.d.

3. Secvențele din film trebuie să fie cât mai șocante și cât mai depravate, iar mesajul transmis trebuie să promoveze automat conținutul peliculei – deci să fie la fel de depravat.

Dacă astea ar fi regulile de aur după care se realizează un teen-comedy în mileniul III, atunci, pe viitor, eu voi evita astfel de filme, cu riscul de a rata câteva creații reușite – precum Mean Girls, de exemplu.

Nu voi nota acest film cu cea mai mică notă (deși… poate c-ar merita un astfel de tratament). Căci, de ce să mint, sunt câteva scene senzuale și foarte sexi în The Girl Next Door. Există și o mică mostră de talent actoricesc la mijloc, care face din Kelly un caracter interesant, dacă nu prin caracteristicile oferite de scenariu, atunci cel puțin pentru modul cum e jucat de Olyphant.

În genere, primele 30 de minute ale peliculei sunt acceptabile. Nu zic, clișeele există și în această primă jumătate de oră – clișee de caracter, clișee de limbaj, clișee de situație ș.a.m.d – însă, totuși, nivelul de destrăbălare descris pe ecran se menține în limite normale. Ceea ce nu pot spune despre ultima parte a filmului, când vulgarul acaparează de-a întregul producția și o tranformă într-o mică orgie americană.

Dacă vă recomand acest film? Niciodată. Există șanse să vă placă acest film? Habar nu am. Foarte multe lucruri depind de fiecare individ în parte. La fel cum unii oameni mânâncă mai mult ca oricând de la Mc Donalds, KFC, Springtime etc.  deși știu foarte bine că mâncarea de acolo dăunează organismului, la fel și unii adolescenții se vor uita la The Girl Next Door și vor rânji fasolele la imaginile dezgustătoare pe care acest film le etalează atât de zelos.

Până una alta, The Girl Next Door transmite, ca multe alte filme, un mesaj despre cât de ușor sunt de satisfăcut bieții adolescenți. Dă-le o tipă bună și suficient pornache cât să-i țină ocupați două ore și-i vei avea la degetul ăl mic.

Taifasul Cinefililor despre The Girl Next Door : Un film vulgar, obraznic și imoral. De evitat!

Review “The Contender”: o drama politica de prim rang

Clausewitz said that war is the natural extension of politics. But politics is also the extension of war. They are one and the same. In this war, there will be casualties. But so help me God… not among us.

Shelly Runyon, The Contender